Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” inclusă în Patrimoniul Mondial (UNESCO) a fost construită în anul 1487 şi face parte din primele patru biserici ridicate de Ştefan cel Mare la începutul campaniei de construcţii de cult (între anii 1487 şi 1504 sunt ridicate peste 30 de biserici din piatră). Biserica nu este menţionată în cronici, dar ştim despre ea că a funcţionat ca mănăstire de maici până în perioada lui Petru Rareş. Clopotniţa din lemn din cadrul ansamblului bisericii a fost ridicată în perioada Episcopului Calistru de Rădăuţi - 1725, care s-a ocupat cu reînfiinţarea mănăstirii.
Biserica păstrează cea mai veche expresie a stilului moldovenesc în arhitectură. Acest stil armonizează elemente bizantine cu elemente gotice la care adaugă soluţii originale moldoveneşti cum sunt turla sau cupola supraînălţate pe două sisteme de patru arce dispuse pieziş sau încrucişat. Împărţirea bisericii în cele trei camere principale (pronaos, naos şi altar) poate fi considerată o influenţă bizantină. La aceasta se asociază elementele gotice în sculptura de piatră, în zvelteţea turlelor şi a acoperişurilor. La baza edificiului eclesial moldovenesc se află „un plan bizantin executat de mâini gotice şi după principii gotice” (arh. S. Balș).
Biserica UNESCO din Pătrăuţi a necesitat intervenţia de urgenţă a specialiştilor pentru a se asigura conservarea prin ȋndepărtarea factorilor de deteriorare interiori şi exteriori ca şi refacerea detaliilor originale de protecţie – acoperiş, streaşină, ȋnvelitoare.
Degradarea ȋnvelitorii dar şi volumetria nepotrivită a acoperişului a cauzat în timp infiltrarea apei din precipitaţii ȋn suprastructura podului, provocând astfel şi putrezirea unor elemente de şarpantă, atac biologic şi infiltraţii de apă cu deteriorarea spaţiilor interioare, inclusiv afectarea picturii murale interioare şi exterioare. Erau prezente, de asmenea, degradări ale tâmplăriei, ale trotuarului perimetral şi ale pardoselii interioare.
Clopotniţa din lemn suferea de degradări ale ȋnvelitorii şi şarpantei cauzate de infiltraţii de apă şi atac biologic. Pereţii clopotniţei realizaţi din bârne de lemn erau extrem de afectaţi de influenţa factorilor climatici şi biologici (prezenţă atac biologic). Pardoseala interioară din lemn se află într-o stare avansată de degradare, la fel și tâmplăria de lemn.
Niciunul din cele două obiective nu era pus ȋn valoare prin existenţa unui sistem de iluminat arhitectural.
Soluţia de intervenţie a urmărit stoparea procesului de degradare, prin înlăturarea cauzelor acestuia, readucând imobilul, pe cât posibil, la starea sa iniţială. Ca lucrări de intervenţie principale, putem enumera: consolidarea structurii, refacerea învelitorii de şiţă şi a şarpantei cu corecta configurare a volumetriei acoperişului, restaurarea tâmplăriei din lemn, a pardoselilor interioare din cărămidă și a trotuarelor de piatră cu rigolă perimetrală (“la picătură”)
La clopotniţă s-au realizat lucrări de înlocuire a învelitorii, de revizuire a tuturor elementelor de lemn prin înlocuirea celor degradate, înlocuirea tâmplăriei și a pardoselilor, precum și de consolidare a zidăriei de piatră a soclului.
S-a avut în vedere și refacerea instalaţiei electrice și a dotărilor necesare siguranţei la foc și antiefracţie, precum și iluminatul exterior arhitectural pentru punerea în valoare a ansamblului.
Au fost introduse sisteme electronice moderne de monitorizare seismică şi de microclimat interior care au rolul de a facilita intervenţii ulterioare de întreţinere şi restaurare.
