Biserica din lemn „Schimbarea la față” din Mănăstioara având hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – Vovidenia” se află în perimetrul în care, la mijlocul secolului al XV -lea (15 octombrie 1451), Bogdan al II-lea domnul Ţării Moldovei, tatăl lui Ştefan cel Mare, era ucis mişeleşte de Petru Aron. În afară de tradiția orală nu există niciun izvor care să documenteze existența acestui lăcaș monahal decât unele toponime din zonă precum Poiana Călugărului sau Moara Călugărilor și numele localității Mănăstioara.
Cele mai vechi date certe despre biserica actuală de lemn sunt cele de pe icoana cu chipul Mântuitorului Iisus Hristos din care aflăm - 1775 Antonii Zograf. O altă dată, mai veche, o găsim în inscripţia descifrată pe un Antimis şi anume Dumnezeu şi Sfântul Oltariu 1762.
După părerile istoricilor monumentul actual datează din secolul al XVIII -lea. Lăcaşul iniţial a fost supus mai multor transformări, atestate fiind cele din anul 1848 când se prelungeşte spre vest, în scopul măririi bisericii. În Cronica parohiei sunt consemnate şi alte două reparaţii, cele din anii 1900 şi 1974, când pereţii au fost căptuşiţi cu scânduri de brad.
Biserica de lemn este de tipul triconc cu absida altarului decroşată şi absidele laterale poligonale, uşor deformate. Biserica este alcatuita din fundatii din zidarie de piatra cu mortar de var și parțial mortare de ciment și pereți din bârne de stejar. La exterior și parțial interior, pereții și cadrele clopotniței au fost căptușite cu scânduri de brad. Pe sondajul executat la peretele de sud au fost găsite 2 straturi de scânduri bătute vertical.
Accesul în biserică se face pe latura de sud a pridvorului în formă pătrată (element adaugat ulterior), executat dintr-un schelet de stâlpi înfundat cu scânduri. Pronaosul actual este realizat prin înfundarea pridvorului original, în continuarea lui, spre vest, ridicându-se un nou pridvor care susţine turnul clopotniţă. Accesul spre naos se realizează printr-un portal relativ îngust, decorat, restul peretelui despărţitor fiind alcătuit din bârne groase. Altarul, de formă pentagonală, are o fereastră dreptunghiulară în ax, iar iconostasul este fixat la nivelul decroşului.
Talia înaltă a bisericii a impus realizarea acoperişului cu dublă streaşină: una îngustă cu pantă joasă, acoperind naosul şi pronaosul, şi o alta mai joasă și mai largă, acoperind altarul şi absidele laterale. Turnul clopotniţă are un acoperiş detaşat de restul învelitorii. Deasupra altarului s-a ridicat o turlă falsă care nu depăşeşte nivelul acoperişului central.
Biserica din lemn „Schimbarea la față” din Mănăstioara a necesitat intervenția de urgență a specialiștilor pentru a se asigura conservarea prin îndepărtarea factorilor de deteriorare interiori și exteriori și refacerea detaliilor originale de protecție – acoperiș, streașină, învelitoare.
La biserică erau prezente degradări ale învelitorii de tablă, care a fost bătută peste un strat de draniță, cu rol de astereală, ce au permis inflitrarea apelor pluviale determinând putrezirea elementelor din lemn de la nivelul șarpantei. Degradările elementelor din lemn, în cea mai mare parte, au fost legate de uminidatea provenită din infiltrațiile apelor meteorice. Starea de conservare a bârnelor de lemn de stejar din constituția pereților pronaosului a putut fi observată în urma decopertării placajului de la interior.
Ca lucrări de intervenţie putem enumera: consolidarea conform concluziilor expertizei tehnice, refacerea învelitorii de draniță şi a şarpantei, restaurarea tâmplăriei din lemn, a pardoselilor interioare din dulapi de lemn de rășinoase, a iconostasului și a trotuarelor perimetrale de piatră de râu cu rigolă. S-a avut în vedere și refacerea instalaţiei electrice și a dotărilor necesare siguranţei la foc și antiefracţie.
